Alina Bârgăoanu: ”Giganții tehnologici americani: loiali celui de-al șaptelea continent sau statului-mamă?” (OPINIE)

Săptămâna trecută, Comisia juridică din Camera Reprezentanților a Congresului american a dat publicității un raport de aproape 450 de pagini cu privire la practicile de monopol ale giganților digitali Amazon, Apple, Facebook și Google. Raportul este încununarea unui efort de investigație și documentare de 16 luni, iar severitatea acțiunilor propuse pentru spargerea monopolului este nemaiîntâlnită în ultima jumătate de secol, potrivit New York Times. Dincolo de această severitate, documentul are o semnificație mai largă în contextul încleștării din ce în ce mai vizibile dintre puterea politică (puterea de reglementare) și puterea comercială a giganților tehnologici, mai pe scurt, dintre democrație și piață.

„Fie se consideră mai presus de lege, fie consideră încălcarea legii un cost suportabil”

În cele 16 luni care au culminat cu publicarea raportului privind practicile de monopol și abuzul de poziție dominantă din partea celor patru giganți digitali, membrii Comisiei juridice din Camera Reprezentanților au studiat aproximativ 1.287 de milioane de documente, au parcurs cantități însemnate de transcripturi din partea agențiilor de reglementare, au realizat sute de ore de interviuri cu peste 240 de jucători de pe piața digitală, cu foști angajați ai companiilor investigate.

Ne aducem aminte că, în iulie, „cei patru cavaleri ai Apocalipsei”, cum au fost denumiți reprezentanții coloșilor digitali (Jeff Bezos de la Amazon, Tim Cook de la Apple, Mark Zuckerberg de la Facebook și Sundar Pinchai de la Google) au fost audiați online de către aceeași comisie. Momentul a făcut senzație: nu se întâmplă prea des să îi vezi depunând mărturie pe reprezentanții companiilor a  căror valoare însumată de piață este de 5 trilioane de dolari, nemaipunând la socoteală faptul că Jeff Bezos nu este doar cel mai bogat om din lume în acest moment, ci cel mai bogat om din toate timpurile.

Ce ne spune raportul?

Cele patru companii au evoluat fulminant de la statutul de „start-up-uri impetuoase” la cel de mega-companii ce amintesc de „magnații petrolului și ai căilor ferate”. Sunt acuzate că joacă rolul de gatekeeper-i în ceea ce privește distribuția bunurilor și serviciilor, că „dictează” atât prețurile, cât și regulile și practicile dominante din domeniul de acțiune specific. Mai mult, spre deosebire de alte companii cu poziție de monopol, giganții tehnologici sunt gatekeeper-i dotați cu o extraordinară putere de supraveghere, deținând „informații aproape perfecte” despre competitori, informații pe care le folosesc pentru a-i copia sau a-i distruge pe aceștia.

Studiul amănunțit al practicilor de supraveghere, intimidare, achiziție agresivă a competitorilor îi face pe autorii raportului să exclame: „aceste companii fie se consideră mai presus de lege, fie consideră încălcarea legii un cost suportabil”.     Soluțiile sunt pe măsura verdictului: spargerea și restructurarea coloșilor digitali pentru a restarta competiția din mediul online; actualizarea legislației privind monopolurile; reformarea organismelor care au rolul de a supraveghea concurența și de a preveni formarea monopolurilor; crearea condițiilor legale prin care cetățenii obișnuiți se pot îndrepta împotriva companiilor cu poziție de monopol, atunci când drepturile le sunt afectate.

Atenție! Acesta nu este un sumar al filmului de pe Netflix Social Dilemma, ci sumarul unui raportul din partea unei comisii a Congresului american, raport agreat de ambele partide, Democrat și Republican.

Reglementarea giganților (digitali) – un test al puterii americane

Documentul nu are forță juridică în sine, dar anunță, potrivit comentatorilor, o schimbare de paradigmă în istoricul reglementărilor anti-monopol din SUA, schimbare de paradigmă pe care, într-o manieră posibil mai controversată, mai îndârjită, o anunțase și Președintele Trump. După cum știm, în mandatul care tocmai se încheie, actualul Președinte a declanșat un conflict pe față cu aceiași giganți tehnologici, pledând explicit pentru reglementare și acuzându-i, pe unii cel puțin, de interese ne-americane. Până în acest moment, rezultatul conflictului este neclar, aducând aminte de succesul limitat pe care Președintele Obama l-a obținut în relația cu giganții financiari. Este tulburătoare asemănarea dintre cei doi Președinți, altfel aflați la poluri opuse …

Această asemănare mă îndeamnă să estimez că modul în care va evolua subiectul de față va fi influențat doar între anumite limite de rezultatul alegerilor din noiembrie; și că, cel mai probabil, confruntarea dintre puterea pieții (ipostaziată în puterea financiară și în cea tehnologică) și puterea politică/ puterea de reglementare va continua, chiar se va înteți, indiferent cine va câștiga alegerile.

Un argument suplimentar. Iată ce profețea, în 2006, marele futurolog francez Jacques Attali, în cartea „Scurtă istorie a viitorului”: „Dacă Internetul este, astăzi, fără excepție, o colonie americană în care se vorbește engleza și ale cărei resurse sunt drenate către patria-mamă, acest al șaptelea continent își va dobândi într-o zi independența. El va deveni o putere în sine, o entitate autonomă, obținând profit și în afara spațiului american. … În faza următoare, întreprinderi realmente americane se vor detașa ele însele de America (subl. ns). Supuse, în numeroase sectoare, concurenței tot mai acerbe din partea unor întreprinderi și centre de cercetare din lumea largă, industriile strategice americane își vor delocaliza producția și cercetările … Aceste firme vor înțelege, în final, că interesele lor comerciale nu se mai confundă cu cele ale guvernului lor … Ele vor încerca mai întâi să obțină de la Casa Albă o atitudine mai conformă cu nevoile consumatorilor din toată lumea; apoi, dezamăgite, se vor distanța de administrație, vor investi mai puțin în universitățile și în spitalele americane și vor crea mai puține locuri de muncă în Statele Unite”.

Faza în care „al șaptelea continent” nu mai este doar american a fost deja parcursă: în acest moment, între 80 și 90% dintre utilizatorii de Internet sunt din afara SUA; în China sunt mai multe smartphone-uri decât în SUA și în Europa occidental luate la un loc, iar start-up-urile tehnologice au o răspândire globală, nu-și mai au sediul doar în Silicon Valley. Urmează faza în care „al șaptelea continent” își caută o altă inimă – hub creativ, tehnologic și financiar – în jurul căreia să se dezvolte? Sau SUA vor reuși să recâștige loialitatea clasei creative și să își convingă proprii coloși – financiari și tehnologici deopotrivă – că interesele lor se confundă cu cele ale statului din care provin?